bădicuță
/bə.di'ku.ʦə/Etimologie
Din bădică + sufixul -ută.
Definiții
- (pop.; mai ales la voc.) diminutiv al lui bădică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bădicuță | bădicuți |
| genitiv-dativ | bădicuței | bădicuților |
| vocativ | bădicuță | bădicuților |
| articulat | bădicuța | bădicuții |