băbuță
/bə'bu.ʦə/Etimologie
Din babă + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui babă; băbușcă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | băbuță | băbuțe |
| genitiv-dativ | băbuței | băbuțelor |
| vocativ | băbuță | băbuțelor |
| articulat | băbuța | băbuțele |
Din babă + sufixul -uță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | băbuță | băbuțe |
| genitiv-dativ | băbuței | băbuțelor |
| vocativ | băbuță | băbuțelor |
| articulat | băbuța | băbuțele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică