bârcoace
/bɨr'ko̯a.ʧe/Etimologie
Etimologie necunoscută. Poate din turcă barkuk („prună galbenă”), care provine din neogreacă πραιϰόϰιον (praikókion) < latină praecox.
Definiții
- (bot.) (Cotoneaster integerrima) arbust cu flori și cu fructe roșii, care crește pe stânci, în pădurile de munte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bârcoace | bârcoci |
| genitiv-dativ | bârcocii | bârcocilor |
| vocativ | bârcoace | bârcocilor |
| articulat | bârcoacea | bârcocile |