substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din verbul a buși.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru buș.
- (numai în locuțiunea adverbială)
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | buș | buși |
| genitiv-dativ | bușului | bușilor |
| vocativ | bușule | bușilor |
| articulat | bușul | bușii |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Împrumutat din franceză bus.
Definiții
- (inform.) cale de dirijare a informațiilor.
- conductor comun al mai multor circuite.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | bus | — |
| genitiv-dativ | busului | — |
| articulat | busul | — |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Derivat regresiv din verbul a buși. DAR pare a nu-l accepta ca deverbal de la buși, și pe care Giuglea, Dacor., III, 618, îl derivă de la un latină *bysseus, din greacă βύσσος (výssos), ceea ce este puțin sau deloc probabil.
Definiții
- (s.m.) (pop.) pumn.
- (s.n.) (înv.) lovitură puternică dată cu pumnii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | buș | buși/bușuri |
| genitiv-dativ | bușului | bușilor/bușurilor |
| vocativ | bușule | bușilor/bușurilor |
| articulat | bușul | bușii/bușurile |