butonieră
/bu.to.ni'e.rə/Etimologie
Din franceză boutonnière.
Definiții
- tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); (p.ext.) parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | butonieră | butoniere |
| genitiv-dativ | butonierei | butonierelor |
| vocativ | butonieră | butonierelor |
| articulat | butoniera | butonierele |