buton
/bu'ton/Etimologie
Din franceză bouton.
Definiții
- piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică.
- fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia.
- un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc.
- capsă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | buton | butoane |
| genitiv-dativ | butonului | butoanelor |
| vocativ | butonule | butoanelor |
| articulat | butonul | butoanele |