butargă
/bu'tar.gə/Etimologie
Din franceză boutargue.
Definiții
- icre de chefal preparate (și conservate prin presare, sărare sau uscare la soare ori prin afumare).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | butargă | — |
| genitiv-dativ | butărgii | — |
| vocativ | butargă | — |
| articulat | butarga | — |