butalcă
/bu'tal.kə/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- unealtă de lemn constituită dintr-o bară cilindrică subțire cu două plăci fixate în cruce la unul dintre capete, folosită la fărâmițarea cheagului de lapte în vederea formării cașului și a eliminării zerului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | butalcă | butălci |
| genitiv-dativ | butălcii | butălcilor |
| vocativ | butalcă | butălcilor |
| articulat | butalca | butălcile |