busolă
/bu'so.lə/Etimologie
Din franceză boussole.
Definiții
- instrument alcătuit dintr-un cadran și un ac magnetic mobil care, lăsat liber, se așază pe direcția nord-sud.
- (fig.) călăuză, conducător.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | busolă | busole |
| genitiv-dativ | busolei | busolelor |
| vocativ | busolă | busolelor |
| articulat | busola | busolele |