burzuluială
/bur.zu.luˈja.lə/Etimologie
Din a (se) burzului + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a (se) burzului; răzvrătire.
- supărare, enervare, mânie.
- (înv.) răscoală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | burzuluială | burzuluieli |
| genitiv-dativ | burzuluielii | burzuluielilor |
| vocativ | burzuluială | burzuluielilor |
| articulat | burzuluiala | burzuluielile |