burnuz
/burˈnuz/Etimologie
Din turcă burnuz (Șeineanu, II, 64), păstrat în limba literară datorită întâlnirii cu franceză bournous.
Definiții
- manta de lână cu glugă, pe care o poartă arabii.
- (reg.) scurteică pe care o poartă țărancele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | burnuz | burnuzuri |
| genitiv-dativ | burnuzului | burnuzurilor |
| vocativ | burnuzule | burnuzurilor |
| articulat | burnuzul | burnuzurile |