burlan
/burˈlan/Etimologie
Origine obscură. Pare variantă de la gârlan, cu schimbarea inițialei ca la gâtlan-bâtlan. Alternativ, din turcă boru.
Definiții
- tub de tinichea, de fontă etc. prin care se scurge apa de la jgheaburile acoperișului.
- jgheab prin care se scurge apa dintr-un izvor, dintr-o cișmea etc.
- tub cilindric de tinichea sau de olane, prin care trece fumul din sobă în coș; urloi.
- tub de beton, de fontă etc. din care se fac canale, utilaje pentru exploatarea minieră etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | burlan | burlane |
| genitiv-dativ | burlanului | burlanelor |
| vocativ | burlanule | burlanelor |
| articulat | burlanul | burlanele |