buriu
/buˈriw/Etimologie
Din bulgară бурия (burija) (Cihac, II, 35) sau turcă buri (Șeineanu, II, 64), confer albaneză buril, sârbocroată bure.
Definiții
- (înv. și reg.) butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | buriu | burie |
| genitiv-dativ | buriului | burielor |
| vocativ | buriule | burielor |
| articulat | buriul | buriele |