burghiere
/bur.giˈe.re/Etimologie
Din burghiu.
Definiții
- operație de executare a unei găuri cu ajutorul burghiului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | burghiere | burghieri |
| genitiv-dativ | burghierii | burghierilor |
| vocativ | burghiere | burghierilor |
| articulat | burghierea | burghierile |