burdac
/bur'dak/Etimologie
Etimologie necunoscută. Confer bărdac.
Definiții
- (reg.) urcior cu gura strâmtă și cu dop.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | burdac | burdace |
| genitiv-dativ | burdacului | burdacelor |
| vocativ | burdacule | burdacelor |
| articulat | burdacul | burdacele |