burcă
/'bur.kə/Etimologie
Din ucraineană бурка (burka).
Definiții
- (reg.) bundă.
- (reg.) turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | burcă | burci |
| genitiv-dativ | burcii | burcilor |
| vocativ | burcă | burcilor |
| articulat | burca | burcile |