burcușoară
/bur.ku'ʃo̯a.rə/Etimologie
Din burcă + sufixul -ușoară.
Definiții
- (reg.) diminutiv al lui burcă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | burcușoară | burcușoare |
| genitiv-dativ | burcușoarei | burcușoarelor |
| vocativ | burcușoară | burcușoarelor |
| articulat | burcușoara | burcușoarele |