bunt
/bunt/Etimologie
Din poloneză bunt, rusă бунт (bunt) < germană Bund.
Definiții
- (înv. și reg.) conspirație; răscoală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bunt | bunturi |
| genitiv-dativ | buntului | bunturilor |
| vocativ | buntule | bunturilor |
| articulat | buntul | bunturile |