← înapoi la căutare

bunicul

/buˈni.kul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din bunic.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru bunic.

bunic

/bu'nik/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din bun + sufixul -ic.

Definiții

  1. tatăl tatălui meu sau al mamei.
  2. (la pl.) părinții părinților; p. ext. strămoși.
  3. (reg.) termen cu care se adresează cineva unui om bătrân.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbunicbunici
genitiv-dativbuniculuibunicilor
vocativbuniculebunicilor
articulatbuniculbunicii

Sinonime: tată-mare, (pop.) bun, bunel, (înv. și reg.) moș, (reg.) bât, taică, (Mold. și Dobr.) tete, (înv.) deadiu, papucă, (în limbajul copiilor) tataie

Antonime: bunică

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică