buniță
/bu'ni.ʦə/Etimologie
Din bună + sufixul -iță.
Definiții
- bunică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | buniță | bunițe |
| genitiv-dativ | buniței | bunițelor |
| vocativ | buniță | bunițelor |
| articulat | bunița | bunițele |
Din bună + sufixul -iță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | buniță | bunițe |
| genitiv-dativ | buniței | bunițelor |
| vocativ | buniță | bunițelor |
| articulat | bunița | bunițele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică