bunețe
/bu'ne.ʦe/Etimologie
Din bun + sufixul -ețe.
Definiții
- (reg.) bunătate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bunețe | buneți |
| genitiv-dativ | buneții | buneților |
| vocativ | bunețe | buneților |
| articulat | bunețea | bunețile |
Din bun + sufixul -ețe.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bunețe | buneți |
| genitiv-dativ | buneții | buneților |
| vocativ | bunețe | buneților |
| articulat | bunețea | bunețile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică