bundă
/'bun.də/Etimologie
Din maghiară bunda.
Definiții
- haină lungă și largă de postav, îmblănită, purtată de bărbați; burcă;(reg.) blană mare făcută din piei de oaie, întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă.
- (reg.) pieptar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bundă | bunde |
| genitiv-dativ | bundei | bundelor |
| vocativ | bundă | bundelor |
| articulat | bunda | bundele |