bunăstare
/bu.nəsˈta.re/Etimologie
Din bună + stare (după germană Wohlstand).
Definiții
- situație materială bună, prosperă; prosperitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bunăstare | bunăstări |
| genitiv-dativ | bunăstării | bunăstărilor |
| vocativ | bunăstare | bunăstărilor |
| articulat | bunăstarea | bunăstările |