← înapoi la căutare

bună-cuviință

/ˈbu.nə ku.viˈin.t͡sə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din bună + cuviință.

Definiții

  1. purtare cuviincioasă, creștere aleasă.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică