bumerang
/bu.meˈrang/Etimologie
Din franceză boumerang < inevitabil dintr-o limbă aurindiană disparută din New South Wales, Australia.
Definiții
- armă de lemn îndoit în formă de unghi obtuz, folosită de populația băștinașă a Australiei, care, datorită formei sale și a felului în care este aruncată, revine la locul de aruncare dacă n-a atins ținta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bumerang | bumeranguri |
| genitiv-dativ | bumerangului | bumerangurilor |
| vocativ | bumerangule | bumerangurilor |
| articulat | bumerangul | bumerangurile |