bulumacul
/bu.luˈma.kul/Etimologie
Din bulumac.
Definiții
- forma de singular articulat pentru bulumac.
Din bulumac.
Etimologie necunoscută. Probabil din turcă bulamaç (Ronzevalle 54: Bogrea, Dacor., I, 273). Confer sârbo-croată bulumac.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bulumac | bulumaci |
| genitiv-dativ | bulumacului | bulumacilor |
| vocativ | bulumacule | bulumacilor |
| articulat | bulumacul | bulumacii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică