bulumac
/bu.luˈmak/Etimologie
Etimologie necunoscută. Probabil din turcă bulamaç (Ronzevalle 54: Bogrea, Dacor., I, 273). Confer sârbo-croată bulumac.
Definiții
- stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la spaliere de vii etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bulumac | bulumaci |
| genitiv-dativ | bulumacului | bulumacilor |
| vocativ | bulumacule | bulumacilor |
| articulat | bulumacul | bulumacii |