buluceală
/bu.lu'ʧe̯a.lə/Etimologie
Din a (se) buluci.
Definiții
- faptul de a se buluci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | buluceală | — |
| genitiv-dativ | bulucelii | — |
| vocativ | buluceală | — |
| articulat | buluceala | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică