bulbucătură
/bul.bu.kə'tu.rə/Etimologie
Din a bulbuca + sufixul -ătură.
Definiții
- proeminență rotunjită, protuberanță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bulbucătură | bulbucături |
| genitiv-dativ | bulbucăturii | bulbucăturilor |
| vocativ | bulbucătură | bulbucăturilor |
| articulat | bulbucătura | bulbucăturile |