bulbuc
/bul'buk/Etimologie
Formație onomatopeică.
Definiții
- bășică de apă, de săpun, de spumă, de aluat (când dospește) etc.
- corp sferic (ca o bășică).
- plantă erbacee toxică din familia ranunculaceelor, cu flori mari globuloase de culoare galbenă, cu vinișoare verzi pe dinafară, răspândită în regiunile de munte și ocrotită de lege (Trollius europeaeus).
- (la pl.) plantă erbacee din familia campanulaceelor, viguroasă și înaltă până la un metru, cu flori mari, albastre, care crește prin păduri (Campanula trachelium).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bulbuc | bulbuci |
| genitiv-dativ | bulbucului | bulbucilor |
| vocativ | bulbucule | bulbucilor |
| articulat | bulbucul | bulbucii |