bujor
/bu'ʒor/Etimologie
Din bulgară божур (božúr) < slavă (veche) *božurъ.
Definiții
- (bot.) (Paeonia) nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numită și bujor-de-grădină) are flori mari, roșii, roz sau albe, iar alta (numită și bujor-de-câmp) are flori roșii ca sângele.
- (fig.) roșeață naturală a obrajilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bujor | bujori |
| genitiv-dativ | bujorului | bujorilor |
| articulat | bujorul | bujorii |
Sinonime: 1: (bot.) (reg.) rujă, rujioară, rușioară, (prin Transilv.) băbărujă, 2: roșeață