bujie
/buˈʒi.e/Etimologie
Din franceză bougie.
Definiții
- piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant din motoarele cu explozie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bujie | bujii |
| genitiv-dativ | bujiei | bujiilor |
| vocativ | bujie | bujiilor |
| articulat | bujia | bujiile |