← înapoi la căutare

buimăcire

/buj.mə'ʧi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a (se) buimăci.

Definiții

  1. faptul de a (se) buimăci; buimăceală.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbuimăcirebuimăciri
genitiv-dativbuimăciriibuimăcirilor
vocativbuimăcirebuimăcirilor
articulatbuimăcireabuimăcirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică