bufă
/'bu.fə/Etimologie
Din italiană buffa.
Definiții
- cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bufă | bufe |
| genitiv-dativ | bufei | bufelor |
| vocativ | bufă | bufelor |
| articulat | bufa | bufele |
Din italiană buffa.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bufă | bufe |
| genitiv-dativ | bufei | bufelor |
| vocativ | bufă | bufelor |
| articulat | bufa | bufele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică