bufeu
/buˈfew/Etimologie
Din franceză bouffée.
Definiții
- răbufnire subită, puternică și trecătoare de febră, puls accelerat, palpitații, enervare, stare de rău etc., provocate de diverse tulburări organice.
- aer care iese pe gură.
- mișcare bruscă și trecătoare, acces, răbufnire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bufeu | bufeuri |
| genitiv-dativ | bufeului | bufeurilor |
| vocativ | bufeule | bufeurilor |
| articulat | bufeul | bufeurile |