budihace
/bu.di'ha.ʧe/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (reg.) monstru, pocitanie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | budihace | budihace |
| genitiv-dativ | budihacei | budihacelor |
| vocativ | budihace | budihacelor |
| articulat | budihacea | budihacele |