bucățeli
/bu.kə.ʦe'li/Etimologie
Din bucățele (pluralul lui bucățică).
Definiții
- (v.tranz.) (reg.) a îmbucătăți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | bucățelea | bucățeleau |
Din bucățele (pluralul lui bucățică).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | bucățelea | bucățeleau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică