bucoavnă
/bu'ko̯av.nə/Etimologie
Din slavă (veche) azŭbukovĩno, de la azŭ („a”) și buky („b”).
Definiții
- (înv.) abecedar (cu caractere chirilice); (p.gener.) carte veche tipărită cu litere chirilice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bucoavnă | bucoavne |
| genitiv-dativ | bucoavnei | bucoavnelor |
| vocativ | bucoavnă | bucoavnelor |
| articulat | bucoavna | bucoavnele |