← înapoi la căutare

buclucul

/buˈklu.kul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din bucluc.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru bucluc.

bucluc

/bu'kluk/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din turcă bokluk („bălegar” și „ceartă”).

Definiții

  1. (pop. și fam.) situație neplăcută, încurcată în care se află cineva.
  2. ceartă, discordie.
  3. (reg.; la pl.) obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbuclucbuclucuri
genitiv-dativbucluculuibuclucurilor
articulatbucluculbuclucurile

Sinonime: 1: belea, încurcătură, necaz, 2: animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, neînțelegere, vrajbă, zâzanie, 3: gunoi, impuritate, litigiu, murdărie, necurățenie

Antonime: 2: pace

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică