verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză boucler.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula.
- (v.tranz.) a face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | bucla | buclau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză boucle.
Definiții
- șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionț.
- porțiune de fir textil, răsucită în timpul tricotării, în formă de buclă.
- curbă dintr-un drum în serpentină.
- cot al unui curs de apă.
- piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | buclă | bucle |
| genitiv-dativ | buclei | buclelor |
| vocativ | buclă | buclelor |
| articulat | bucla | buclele |