buchet
/bu'ket/Etimologie
Din franceză bouquet.
Definiții
- mănunchi de flori aranjate (și legate) împreună.
- (p.gener.) grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă.
- (spec.) aromă de vin.
- (bot.) (Geranium pusillum) mică plantă erbacee cu flori violet-deschis sau albastre-purpurii.
Exemple
- Un buchet de margarete.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | buchet | buchete |
| genitiv-dativ | buchetului | buchetelor |
| vocativ | buchetule | buchetelor |
| articulat | buchetul | buchetele |
Sinonime: 1: mănunchi, (reg.) smoc, steblă, șomoiog, șomoltoc, (Transilv. și Ban.) chită, (Transilv., Maram. și Ban.) struț, (Transilv.) vârstă, 3: aromă, 4: (bot.) (reg.) săgețică