buchereală
/bu.ke're̯a.lə/Etimologie
Din a bucheri + sufixul -eală.
Definiții
- (fam.) faptul de a silabisi (un text); (p.ext.) faptul de a învăța ceva pe de rost, în chip mecanic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | buchereală | — |
| genitiv-dativ | bucherelii | — |
| vocativ | buchereală | — |
| articulat | buchereala | — |