bucea
/buˈʧe̯a/Etimologie
Din latină buccela „guriță”.
Definiții
- manșon de metal montat între două piese; bucșă.
- căptușeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.).
- scobitură într-o piesă de lemn în care se îmbucă proeminența altei piese.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bucea | bucele |
| genitiv-dativ | bucelei | bucelelor |
| vocativ | bucea | bucelelor |
| articulat | buceaua | bucelele |