buberic
/bu'be.rik/Etimologie
Din bulgară бъбрек (bǎbrek) („rinichi”) < turcă böbrek.
Definiții
- (bot.) (Scrophularia nodosa) plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | buberic | buberici |
| genitiv-dativ | bubericului | bubericilor |
| vocativ | bubericule | bubericilor |
| articulat | bubericul | bubericii |
Sinonime: (bot.) (rar) scrofulare, (reg.) brâncă, poală, frunză-de-bubă-rea, iarbă-neagră, urzică-neagră