bușteanul
/buʃˈte̯a.nul/Etimologie
Din buștean.
Definiții
- forma de singular articulat pentru buștean.
buștean
/buʃˈte̯an/Etimologie
Origine necunoscută. Pușcariu, Dacor., III, 657, propusese dialectul săsesc bumstam, din germană Baumstamm („trunchi de copac”), care nu prezintă dificultăți în privința folosirii generale a cuvântului, dar care nu corespunde prezenței din macedoromână, și nici derivările buștenit, adj. (înnegrit); buștină, s. f. (negură, întunecime); buștușag, s. n. (înv., Transilvania, incendiu, devastare). În toți acești derivări pare a se recunoaște un reprezentant al latină bustum („ars” sau „rug”).
Definiții
- trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere; buștihan.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | buștean | bușteni |
| genitiv-dativ | bușteanului | buștenilor |
| vocativ | bușteanule | buștenilor |
| articulat | bușteanul | buștenii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică