bușmachiu
/buʃ.maˈkiw/Etimologie
Din rusă, ucraineană башмак (bašmak) < turcă başmak și paşmak, de unde vine și română pașmac.
Definiții
- (înv. și reg.) pantof de casă; papuc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bușmachiu | bușmachii |
| genitiv-dativ | bușmachiului | bușmachiilor |
| vocativ | bușmachiule | bușmachiilor |
| articulat | bușmachiul | bușmachiii |