brădățel
/brə.də'ʦel/Etimologie
Din brădet + sufixul -el.
Definiții
- (reg.) brădet mic, tânăr.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | brădățel | brădățele |
| genitiv-dativ | brădățelului | brădățelelor |
| vocativ | brădățelule | brădățelelor |
| articulat | brădățelul | brădățelele |