brăduț
/brə'duʦ/Etimologie
Din brad + sufixul -uț.
Definiții
- diminutiv al lui brad; brădișor, brăduleț, brădui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | brăduț | brăduți |
| genitiv-dativ | brăduțului | brăduților |
| vocativ | brăduțule | brăduților |
| articulat | brăduțul | brăduții |