← înapoi la căutare

brâulețul

/brɨ.uˈle.ʦul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din brâuleț.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru brâuleț.

brâuleț

/brɨ.u'leʦ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din brâu + sufixul -uleț.

Definiții

  1. diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor.
  2. numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbrâulețbrâulețe
genitiv-dativbrâulețuluibrâulețelor
vocativbrâulețulebrâulețelor
articulatbrâulețulbrâulețele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică