← înapoi la căutare

brânețul

/brɨˈne.ʦul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din brâneț.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru brâneț.

brâneț

/brɨ'neʦ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din brâu + sufixul -eț.

Definiții

  1. (pop.) cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință.
  2. brăcinar.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbrânețbrânețe
genitiv-dativbrânețuluibrânețelor
vocativbrânețulebrânețelor
articulatbrânețulbrânețele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică